Canal carpian
Sindromul de tunel carpian este o boala a mainii si a bratul care provoaca senzatie de amorteala, furnicaturi si alte simptome. Sindromul de tunel carpian este cauzat de compresia nervului median la incheietura mainii.O serie de factori pot contribui la sindromul de tunel carpian, inclusiv anatomia incheieturii mainii, anumite probleme de sanatate si, eventual, miscarile repetate de utilizare a mainii. Legat de oase si ligamente, tunelul carpian este un culoar ingust situat pe partea de palma a incheieturii mainii. Acest tunel protejeaza nervul median si cele noua tendoanele care indoaie degetele.
Compresia nervului produce amorteala, furnicaturi si, in cele din urma, slabiciunea manii care caracterizeaza sindromul de tunel carpian. Din fericire, pentru cei mai multi oameni care dezvolta acest sindrom de tunel carpian, un tratament adecvat, de obicei, poate scuti pacientul de furnicaturi si amorteala, si restabileste functia acesteia.
Simptome ale sindromului de canal carpian
Sindromul de tunel carpian, de obicei, incepe treptat, cu o senzatie de amorteala sau furnicaturi la degetul mare, aratator si degetul mijlociu. Acest lucru poate fi asociat cu un disconfort la nivelul incheieturii. Simptome frecvente ale sindromului includ:
Furnicaturi sau amorteala. Este posibil sa apara furnicaturi si amorteala in degete sau in mana, mai ales in degetul mare, mijlociu sau degetul inelar, dar nu si degetul mic. Aceasta senzatie apare adesea in timp ce conduceti, vorbiti la telefon sau cititi un ziar sau, de obicei, va trezeste din somn. Senzatia se poate prelungi de la incheietura mainii in sus pe brat. Multi oameni isi "scutura" mainile pentru a ameliora simptomele. Pe masura ce afectiunea progreseaza, sentimentul de amorteala poate deveni constant.
Este posibil sa apara slabiciune in mana si o tendinta de a scapa obiecte. Acest lucru se poate datora amortelii in mana sau slabiciunii muschilor care sunt inervati de nervul median comprimat.
Atunci cand vizitati medicul
Daca aveti semne si simptome sugestive pentru sindromul de tunel carpian persistente, mai ales in cazul in care acestea interfereaza cu activitatile normale si de somn, consultati medicul. Daca lasati boala netratata, pot aparea dereglari permanente ale nervilor si leziuni musculare.
Tratament pentru sindroumul de canal carpian
Sindromul de tunel carpian ar trebui sa fie tratat cat mai curand posibil dupa ce incepeti sa prezentati simptomele.
Unii oameni cu simptome usoare ale sindromului de tunel carpian pot usura disconfortul prin a lua pauze mai frecvente pentru a-si odihni mainile, evitand activitatile care agraveaza simptomele si prin aplicarea de comprese reci pentru a reduce inflamatia ocazionala. Daca aceste tehnici nu ofera ajutor in cateva saptamani, optiunile suplimentare de tratament includ folosirea unui echipament de sustinere a mainii, medicamente si chirurgie.
Terapia nechirurgicala
In cazul in care boala este diagnosticata precoce, metode nechirurgicale pot ajuta la imbunatatirea sindromul de tunel carpian. Metodele pot include:
Atele pentru incheietura. O atela care tine incheietura in timp ce dormi poate ajuta la ameliorarea simptomelor nocturne de furnicaturi si amorteala. Aceasta poate fi o optiune buna daca sunteti gravida si aveti sindromul de tunel carpian.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Medicamente cum ar fi ibuprofenul pot ajuta la ameliorarea durerilor cauzate de sindromul de tunel carpian pe termen scurt.
Corticosteroizii. Medicul dumneavoastra va poate injecta in tunelul carpian un corticosteroid, cum ar fi cortizonul pentru a calma durerea.
Corticosteroizii scad inflamatia si amelioreaza presiunea asupra nervului median. Corticosteroizii orali nu sunt considerati ca fiind eficienti pentru tratarea sindromului de tunel carpian. Daca sindromul de tunel carpian rezultata dintr-o artrita inflamatorie, cum ar fi artrita reumatoida, tratarea artritei poate reduce simptomele sindromului de tunel carpian, dar acest lucru nu a fost dovedit.
Interventia chirurgicala asupra tunelului carpian
In cazul in care simptomele sunt severe sau persista, dupa ce ati incercat terapia nechirurgicala, chirurgia poate fi cea mai potrivita optiune. Scopul interventiei chirurgicale de tunel carpian este de a diminua presiunea asupra nervului median prin taierea ligamentului de presare al nervului. Operatia poate fi efectuata cu doua tehnici diferite. Discutati despre riscurile si beneficiile fiecarei tehnici de abordare ale operatiei tunelului carpian cu chirurgul dumnevoastra inainte de interventia chirurgicala. Riscurile operatiei pot include eliberarea incompleta a ligamentului, infectii ale plagilor, formarea de cicatrici sau leziuni vasculare sau ale nervilor. Rezultatele finale ale endoscopiei si chirurgiei deschise sunt similare.
Chirurgie endoscopica
In chirurgia endoscopica, chirurgul foloseste un dispozitiv telescopic asemanator cu o camera mica atasata la acesta (endoscop) pentru a vedea in interiorul tunelul carpian si se taie din ligament prin una sau doua incizii mici, in mana sau incheietura mainii. Chirurgia endoscopica poate aduce mai putina durere decat o face chirurgia deschisa in primele cateva zile sau saptamani dupa o interventie chirurgicala.
O interventie chirurgicala deschisa
In chirurgia deschisa, chirurgul face o incizie mai mare in palma deasupra tunelului carpian si taie ligamentul pentru a elibera nervul. Aceasta procedura poate fi, de asemenea, realizata folosind o incizie mai mica, ceea ce poate reduce riscul de complicatii. In timpul procesului de vindecare, dupa o interventie chirurgicala, tesuturile de ligamente cresc treptat inapoi permitand in acelasi timp mai mult spatiu pentru nervi decat a existat inainte.
In general, medicul dumneavoastra va va incuraja sa utilizati mana dupa o interventie chirurgicala, treptat pana la utilizarea normala a mainii evitand in acelasi timp miscarile mainii puternice sau pozitiile extreme cu incheietura mainii. Iritarea sau slabiciunea mainii poate dura de la cateva saptamani pana la cateva luni dupa o interventie chirurgicala. In cazul in care simptomele sunt foarte severe inainte de interventia chirurgicala, simptomele pot sa nu dispara complet.
